Drumeție prin „sipetul cu comori” al Parângului
De ce Munții Parâng?
Am ales Munții Parâng pentru că sunt combinația perfectă între Munții Retezat și Munții Făgărașului, are atât șisturi cristaline, cât și granite; sunt în același timp pitorești ca Retezatul și sălbatici ca Făgărașul.
Munții Parâng la început de iulie Munții Parâng văzuți din Munții ȘureanuCitește și Munții Șureanu - raiul sporturilor de iarnă
Pasul Groapa Seacă – Șaua Piatra Tăiată – Vf. Parângul Mare – Ref. Agățat – Cabana Groapa Seacă
De ce ai alege acest traseu:
Acest traseu te poartă pe cea mai lungă dintre culmile nordice marcate ale Parângului (Coricea – Găuri – Coasta lui Rus), cu vedere la creasta principală și la căldările cuibărite pe versantul nordic al acesteia, parcurge apoi cea mai spectaculoasă porțiune din creasta principală (Piatra Tăiată – Parângul Mare) și coboară pe una dintre cele mai pitorești și, în același timp, sălbatice văi nordice, Valea Roșiile, continuată cu cea Jiețului dinspre obârșii. Această axă de văi glaciare își are corespondentul echivalent doar în axa Gâlcescu – Lotru superior.
Căldările Complexului Jiețului văzute de pe Culmea Ciobanu.
Citește și Parângul fermecător - ocolul lacurilor glaciare de la obârșia Lotrului
Pe scurt:
- pentru că ne poartă pe urmele legiunilor din vremea războaielor daco-romane: situl Cracul Găuri;
- pentru că putem ajunge pe malul celui mai mare lac din Munții Parâng: Lacul Roșiile;
- pentru că vom putea admira cel mai spectaculos refugiu turistic din Munții Parâng: Refugiul Agățat;
- atenție! Este un traseu lung, care presupune o bună condiție fizică.
Caseta tehnică:
Marcaje: Bandă Albastră, Bandă Roșie, Punct Roșu, Triunghi Albastru; lungimea: 31,7 km; diferența pozitivă de altitudine: 1730 m; dificultatea: dificil prin lungimea sa; surse de apă: izvor la Refugiul Agățat.
Bandă Albastră - Pasul Groapa Seacă - Șaua Piatra TăiatăDescrierea traseului
Pasul Groapa Seacă – Șaua Piatra Tăiată (3:30h – 4h)
Pornim din Pasul Groapa Seacă (1575 m) - care constituie limita dintre bazinele hidrografice ale Lotrului și Jiețului și în același timp între Munții Parâng și Șureanu – și pășim spre sud pe marcajul Bandă Albastră. Atât drumul lat, din dreapta, cât și poteca marcată, îngustă, care merge mai spre stânga, ies în final în golul alpin. Debutul potecii este abrupt, iar în prima parte niște molizi au căzut peste ea. Treptat, poteca din pădure se transformă în culoar, iar apoi, după 20 de minute de la plecare, într-o poiană în care pasc niște vaci din rasa angus, într-un spațiu delimitat prin gard electric.
Citește și Munții Șureanu – adevărată Poartă a Raiului
Pasul Groapa Seacă, punctul de pornire în tură.
Prima parte a traseului presupune un urcuș susținut prin pădurea de molid.
Un culoar prin pădurea de molid ne conduce spre golul alpin.
După 35 de minute atingem primul vârf, Coricea (1856) și putem admira în voie creasta principală a Parângului, din zona Vf. Mohoru și până în zona Vf. Parângul Mic. Spre vest se văd Munții Retezat. Urmează o porțiune lejeră care ne urcă pe următorul vârf, Ciobanul Mare (1944 m). Acesta este situat la nord de Șaua Huluzu (1824 m), pe unde vom coborî în continuare, urmând să facem un scurt popas pe malul lacului Huluzu. Acest lac ne oferă niște splendide reflexii cu Vf. Pietrii (2155 m) pe unde ne va conduce poteca în următoarea oră. Până la Lacul Huluzu am făcut fix o oră.
Vedere de pe Vf. Coricea spre sud.
Un sector relaxant între Vf. Coricea și Vf. Ciobanu.
Crucea de pe Vf. Ciobanu.
Coborârea de pe Vf. Ciobanu spre Șaua Huluazu.
Lacul inelar Huluzu.
Superbele reflexii ale Vârfului Huluzu.
Intersecția cu Punct Albastru din Șaua Huluzu.
Pornim de pe malul lacului spre sud, și, într-un minut, ajungem la intersecția cu poteca marcată cu Punct Albastru, care urcă aici de la Cabana Groapa Seacă. Poteca urcă în continuare moderat până în punctul numit Cracul Găuri (1910 m), unde căutăm urma castrului roman de marș. Am ajuns aici la minutul 1h 18`. După fotografiile de rigoare, căutăm marcajul, care de aici schimbă direcția de la N-S la NE-SV.
Situl castrului roman de marș de la Cracul Găuri.
Urma palisadei de nord a castrului.
Străbatem o mică „căldare” înierbată, cu jnepeni rari, și urcăm spre un promontroriu marcat cu o momâie mai mare de un stat de om. Coborâm ușor și apoi începem urcușul printr-un culoar printre jnepeni. Ajungem la un „jgheab” natural în care zăpada încă persistă și urcăm pieptiș spre Vf. Pietrii. Înainte de acest vârf ieșim din „marea” de jnepeni și călcăm în continuare pe pajiști și lespezi de șist, printre buchețele de rododendroni și gențiene. Chiar sub vârf există un loc punctat cu gropi naturale și stânci spectaculoase dispuse haotic. De aici putem vedea spre sud Valea Jiețului, cu Mănăstirea Jieț, iar mai departe, Munții Șureanu. Imediat la sud de Vf. Pietrii urmează Vf. Găuri (2244m), de unde zărim, la baza lui, Căldarea Găuri cu Lacul Găuri. Spre vest putem vedea Munții Făgărașului și profilul inconfundabil al Coziei.
O momâie care ne arată locul de unde poteca intră printre jnepeni.
Un „jgheab” înzăpezit care ne conduce spre Vf. Pietrelor.
Citește și Munții Parâng - o iarnă atipică pentru zona alpină
Traiectul potecii de la Cracul Găuri până sub Vf. Pietrelor.
Găurile de sub Vf. Găuri.
Blocuri uriașe de șist sub Vf. Găuri.
Bune puncte de belvedere.
Vf. Găuri.
Căldarea Găuri.
Lacul Găuri.
Citește și Ochii albaștri ai munților - lacurile glaciare din Meridionali
Vedere spre Piatra Târnovului și Munții Cozia.
Vf. lui Pătru din Munții Șureanu.
Citește și Vizită de Brumărel la Iezerul Șureanu și Vârful Șureanu
Munții Cindrel și Munții Lotrului.
Citește și Munții Cindrel – munții mărginimii Sibiului
Continuăm spre sud pe culmea înierbată, plăcută, cu bujori de munte, gențiene, clopoței de munte și anemone, trecem peste limba de zăpadă din Curmătura Țiganului, și începem urcușul spre cel mai înalt vârf al acestei culmi nordice, Vf. Coasta lui Rus (2301m). După acest vârf, în Șaua Piatra Tăiată (2225m), găsim marcajul Bandă Roșie al crestei principale. Am parcurs prima etapă a traseului, am urcat în total 910 m în 3h30`.
Gențiana lutea.
Citește și Cele mai întâlnite flori din munții noștri
Gențiana verna.
Rododendron.
Vf. Piatra Tăiată și Vf. Coasta lui Rus.
CurmăturaȚiganului.
Vf. Piatra Tăiată și Vf. Setea Mare.
Șaua Piatra Tăiată.
Vf. Cârja văzut de pe Vf. Coasta lui Rus.
Citește și Spre Vârful Cârja prin zăpezile din martie
Vf. Coasta lui Rus.
Șaua Piatra Tăiată – Vf. Parângul Mare (2¼-3¼)
Pornim din Șaua Piatra Tăiată, pe Bandă Roșie, spre vest, în coborâre (125 m) spre Șaua Ghereșu (2100m). În această coborâre avem vedere superbă spre Circul și Lacul Ghereșu la nord, dar și spre frumoșii berbeci glaciari și lăculețele din Circul Ieșului (Setea Mică). Începem urcușul spre Vf. Ieșul (2375), unde ajungem, la cele două momâi, în mai puțin de o oră de la plecarea din Șaua Piatra Tăiată. Continuăm spre SV, depășim Șaua Ieșu (2310m) și urcăm pe Vf. Pâcleșa (2335m). Pe toată această porțiune de creastă ne desfătăm privirea cu Căldarea Roșiile și Mândra, unde putem admira culoarea albastră a Lacului Roșiile dar și crusta de gheață care încă acoperă Lacul Oglinda Mândrei. Astfel reușim performanța de a face o porțiune de creastă de 20 de minute în timp dublu.
Șaua Ghereșu.
Roci mutonate în Circul Ieșului, spre sud.
Lacul Ghereșu, spre nord.
Urcarea spre Vf. Ieșul.
Vf. Ieșul.
Vedere spre Căldarea Roșiile.
Vedere panoramică de deasupra Circului Roșiile.
Vf. Pâcleșa.
Vedere de pe Vf. Pâcleșa.
Coborâm în Șaua Pâcleșa (2225 m) treversăm Vf. Gruiu (2345m) și în alte 45 de minute ajungem în Șaua Gruiu. Pentru că vrem să urcăm și Vf. Parângul Mare, ne lăsăm rucsacii sub niște stânci și urmăm rapid până pe topul Parângului. Din Șaua Piatra Tăiată, în condițiile unor frecvente popasuri pentru fotografiere, am făcut 2 ore și 45 min.
Coborârea spre Șaua Pâcleșa.
Urcarea spre Vf. Gruiu.
Oglinda înghețată a Mândrei.
Vedere spre marea căldare a Roșiilor, la nord.
Vedere spre mica căldare Gruiul, spre sud.
Șaua Gruiu și Vf. Parângul Mare.
Din Șaua Gruiu spre Vf. Parângul Mare.
Pe Vf. Parângul Mare.
Vf. Parângul Mare – Ref. Agățat – Cabana Groapa Seacă
Coborâm în Șaua Gruiu, intrăm pe poteca Punct Roșu, și începem coborârea abruptă spre Căldarea Mândrei. Vom traversa, în coborâre, cele două căldări austere (Mândrei și Roșiile), desfășurate în trepte, pe o potecă deosebit de pietroasă, călcând cu atenție peste lespezile de mari dimensiuni, resturi ale morenelor transportate de ghețari. Trecem pe la vest de Oglinda Mândrei, care este aproape complet acoperită de gheață, apoi pe la vest de Lacul Lung și Lacul Roșiile, care sunt complet dezghețate.
Din Șaua Gruiu spre Cabana Groapa Seacă.
Coborârea din Șaua Gruiu.
Traversarea pe zăpadă a Circului Mândrei.
Traversarea morenelor spre Circul Roșiile.
Lacul Lung și Lacul Roșiile, din circul omonim.
Sub Căldarea Roșiile poteca devine mai prietenoasă, Lacul Zănoaga Stânei având malurile înverzite, înveselite de buchete compacte de rododendroni. Aici întâlnim o ciurdă de vaci angus și ne mirăm cum au putut fi aduse până aici, având în vedere sălbăticia văii care urmează. Traversăm firul de apă care coboară în cascade dinspre Căldarea Gemănarea și pășim pe pajiștea moale și jilavă a unei incredibil de plane lunci de altitudine. Pe suprafața ei, în apropierea unui adăpost pastoral din piatră, găsim risipite numeroase piese dezmembrate de avioane. Vom afla ulterior că aici s-au petrecut cel puțin două accidente aviatice, iar locul a fost numit în presă „Triunghiul Bermudelor” din Munții Parâng. Unul dintre accidente ar fi avut loc în vremea celui de al Doilea Război Mondial, iar celălalt în 1965.
Poteca spre Lacul Zănoaga Stânei.
Lacul Zănoaga Stânei.
Lacul Zănoaga Stânei.
Vaci la păscut la Lacul Zănoaga Stânei.
Lunca de altitudine de sub Lacul Zănoaga Stânei.
Urmele unor accidente aviatice din Valea Roșiile.
Depășim acest loc sinistru și începem coborârea unui alt prag glaciar, care duce prin apropierea unui alt adăpost pastoral. Poteca traversează în continuare marea de jnepeni, pe lângă firul apei Roșiile, pe care îl traversăm de două ori pe niște punți improvizate. La scurt timp după intrarea în pădurea de molid ajungem într-o poieniță, unde, pe un uriaș bloc eratic din șist putem admira Refugiul Agățat. Aici găsim și un izvor amenajat de unde bem cea mai rece apă.
Coborârea unul prag glaciar spre Refugiul Agățat.
Printre jnepeni spre Refugiul Agățat.
Cascade pe Valea Roșiile.
Refugiul Agățat, loc de popas și aprovizionare cu apă.
Refugiul Agățat.
Refugiul Agățat.
Până la Cabana Groapa Seacă mai avem 2 ore de coborâre prin pădurea de molid, traversând câteva poieni cu ferigi uriașe și câteva punți peste pârâul Roșiile și Ghereșul. Cel mai uimitor lucru din acest sector este cum vigurosul și înspumatul Jieț își pierde complet apele după o captare, rămânând doar o albie seacă. După ce ajungem la DN7A, cotim la dreapta pe șosea, depășim o serpentină și, în 5 minute, ajungem la Cabana Groapa Seacă. În total, de pe Vf. Parângul Mare, am făcut mai puțin de 4:30h, cu toate popasurile de la lacuri și refugiu.
Punte peste Valea Ghereșul.
Valea Jiețului în aval captarea de apă.
Aleea finală spre DN7A.
DN7A spre Cabana Groapa Seacă.
Cabana Groapa Seacă.
De aici, pentru a ajunge la mașina parcată în Paul Groapa Seacă, avem varianta de a urma șoseaua sau de a o părăsi la un moment dat, pentru a urma poteca marcată cu Triunghi Albastru, care merge mai departe spre Obârșia Lotrului. Oricare variantă am alege, în mai puțin de o oră de mers zorit, și cu un total de peste 31 km și peste 1700 m urcați, vom ajunge la locul de pornire în tură.
Mănăstirea Jieț.
Pasul Groapa Seacă.
Puncte de interes:
Lacul Huluzu – este situat în Șaua Huluzu la altitudinea de 1825 m, pitoresc și inedit în același timp, cu insulița sa vegetală din mijloc, dă aparența unui lac inelar. Are superbe reflexii ale vârfului Găuri și spații deschise, plane, odihnitoare, în jur.
Lacul Huluzu.
Situl castrului de marș de la Cracul Găuri, situat sub Vf. Coasta lui Rus Mică; oferă o bună temă de gândire asupra trecutului.
Urma castrului roman de marș de la Cracul Găuri reprezintă ultimul sit descoperit de către arheologi al unui castru roman temporar și singurul dintre cele descoperite până acum situat în afara Munților Șureanu. Acest sit a fost menționat prima dată abia în 2012. Ce are deosebit acest castru:
- este singurul castru de marș descoperit din Munții Parâng;
- este al doilea ca altitudine (1900 m), după cel din Șaua Ocolul (1980 m), de sub Vf. lui Pătru;
- este al doilea castru descoperit (după Castrul nr. 1 de la Vf. Comărnicel) care are două părți, separate printr-o palisadă;
Cracul Găuri
Lacul Găuri – este situat la altitudinea de 2060 m, în căldarea omonimă, are o adâncime de 0,5 m și o suprafață de 0,16 ha;
Lacul Găuri.
Lacul Ghereșu – este situat la altitudinea de 1980 m, în căldarea omonimă, are o adâncime de 5,5 m și o suprafață de 0,23 ha;
Lacul Ghereșu.
Lacul Mândra, denumit și Lacul Oglinda Mândrei – este situat în căldarea omonimă, la cea mai înaltă altitudine dintre lacurile din Parâng, 2155 m, are o adâncime de 8,3 m și o suprafață de 0,92 ha;
Lacul Mândra.
Lacul Roșiile sau Tăul Fără Fund – este situat în Căldarea Roșiile, la altitudinea de 1990 m și este cel mai adânc (17,6 m) și cel mai întins (3,75 ha) din Munții Parâng.
Lacul Roșiile.
Lacul Lung sau Tăuțul Roșiilor este situat în Căldarea Roșiile, la vest de Lacul Roșiile, la altitudinea de 2020 m, cu adâncimea de 1,5 m și suprafața de 0,32 ha.
Lacul Lung.
Lacul Zănoaga Stânii – este situat la altitudinea de 1925 m, cu adâncimea maximă de 1,25 m și suprafața de 0,56 ha.
Lacul Zănoaga Stânei.
Vârfurile importante care pot fi urcate: Vf. Găuri, Vf. Coasta lui Rus, Vf. Piatra Tăiată, Vf. Ieșu, Vf. Pâcleșa, Vf. Gruiu și Vf. Parângul Mare.
Cele mai înalte vârfuri din M. Parâng.
Sperăm că ți-a plăcut acest articol și ți-a dat inspirație pentru ture în natură, descoperind Munții Parâng cu MN12 - Harta de drumeţie a Munților PARÂNG
Redactare, format și fotografii: Daniel Morar.