Masivul Vulcan între toamnă și iarnă

De ce să vizităm Masivul Vulcan:

• pentru a vedea de sus cătunele situate la granița dintre Țara Moților și Țara Moților crișeni;
• pentru a vedea pereții de calcar ai celui mai spectaculos masiv din sudul Munților Bihor;
• pentru a explora misteriosul platoul carstic împădurit, punctat de doline și lapiezuri;
• pentru a face un tur al spectaculoaselor puncte de belvedere de pe marginea platoului.

Vedere din Metaliferi spre Masivul Vulcan în culori de toamnă.

Masivul Vulcan în culori de iarnă. Foto: Marius Turc

În redactarea acestui articol am folosit imagini realizate la două zile distanță. În acest timp, după o ninsoare care a așezat zăpadă pe platoul înalt al Vulcanului, peisajul a revenit la aspectul de toamnă târzie, fără zăpadă. 

Masivul Vulcan – povestea geologică

Masivul Vulcan  este clădit pe un pachet gros de calcare jurasice, formate în perioada în care această zonă era fundul puțin adânc al unei mări tropicale, Marea Tethys. Un rest de recif rămas de pe vremea când planeta era dominată de dinozauri, iar plantele cu flori încă nu apăruseră.  Uscatul super-continentului Pangeea fusese recent separat de această mare mediterană într-un continent nordic, Laurasia și altul sudic, Gondwana.

Stîncile albe sunt restul unor recifi jurasici. 

Pădurile de conifere și ferigile arborescente și înverzeau peisajul, din care lipseau culorile florilor de azi. Printre ferigi mișunau globalizat reptile de toate dimensiunile, de la cele cât un camion de super-tonaj până la cele minuscule. În apele puțin adânci și calde ale mării trăiau, neștiuți, coralii. De fapt ei au fost adevărații ziditori ai acestui masiv. Ce a mai rămas din vechiul paradis tropical, calcarul alb al masivului Vulcan, e munca lor cumulată. Putem vedea urmele lor în fragmentele de calcare desprinse din abrupturile nordice și vestice ale masivului.

Lichenii printre cele mai rezistente organisme vii.

Masivul Vulcan – povestea geografică

Masivul vulcan are aspectul unui bloc calcaros care domină prin pereții săi abrupți culmile mai domoale din jur. Este situat în partea sudică a Munților Bihor, la granița cu Munții Metaliferi. Platoul superior poartă amprenta modelării carstice prin dolinele și lapiezurile care îl brăzdează. Altitudinea maximă a masivului Vulcan este de 1263.

Masivul Vulcan, aflat la limita sudică a Munților Bihor. Foto dinspre Vf. Bihor.

Citește și Munții Bihor - Apusenii la cel mai înalt nivel

Circuitul Vârfului Vulcan

Caseta tehnică: marcaje: Punct Albastru și Cruce Albastră; dificultate: mediu; distanță: 8,4 km; urcare: 789 m; durată: 4-4.30h

Marcajele pe care le vom urma în tura noastră.

Descriere

Baza de plecare este Pasul Buceș, situat pe DN74, la granița dintre județele Alba și Hunedoara, la altitudinea de 745 m. De aici există două opțiuni: fie urmăm marcajul Punct Albastru al Circuitul Vârfului Vulcan pe drumul de piatră și pământ, fie urcăm cu mașina până la capătul îngustei șosele care duce spre cătunul Vâlcan (la altitudinea de cca 900 m). Aceasta este marcată cu indicatoare inscripționate „Spre Masivul Buceș-Vulcan”.

Basul Buceș, poate fi locul de pornire în drumeție. Foto: Marius Turc

Citește și Bulzul Păuleștilor și satele uitate din com. Bulzeștii de Sus

Varianta care urmează drumul asfaltat are astfel de indicatoare la intersecții.

Urcăm printre gospodăriile satului Vâlcan.

O instalație tradițională pentru potcovirea animalelor.

Ultimele construcții înainte de intrarea în pădure.

Viitoare locuri de cazare. Foto: Marius Turc

Această ultimă variantă ne urcă baza de pornire în drumeție mai sus cu 150 de metri, trecând prin apropierea Bisericii din Vâlcan. În final ambele variante se unesc la altitudinea de cca 940 de metri, în apropierea ultimelor gospodării ale cătunului Vâlcan. În dreptul unei serpentine trecem pe lângă construcțiile recente ale unor cabane turistice dotate cu diverse facilități de agrement. De aici mai urcăm moderat aproximativ 15 minute până  la un stâlp de marcaj cu panouri neinscripționate, unde intrăm spre stânga în pădure.

Indicatorul neinscripționat de unde vom intra spre stânga în pădure.

Pe un trunchi gros de fag găsim două marcaje: Punct Albastru, cel pe care am venit până aici și Cruce Albastră, cel pe care îl vom urma din acest loc pentru a parcurge varianta prin Hornul Mare al circuitului. Poteca devine din ce în ce mai abruptă până ajungem la baza hornului. Acesta nu are săritori, grohotișuri sau alte părți tehnice, nu este nici foarte lung, dar este foarte abrupt, astfel încât la un moment dat urcăm la limita mersului „în patru labe”.

Atmosferă de toamnă târzie dar fără zăpadă.

Marcajul care ne duce spre Hornul Mare.

Aceleași locuri cu două zile mai devreme, pe zăpadă. Foto: Marius Turc

Urcarea prin Hornul Mare poate fi problematică pe zăpadă. Foto: Marius Turc

Chiar și fără zăpadă urcarea prin  Hornul Mare este dificilă.

Un loc dificil dar fără expunere la cădere în gol.

Hornul Mare văzut spre aval.

O atmosferă misterioasă în  Hornul Mare.

La ieșirea din el, în partea superioară ajungem în Platoul Mic, numit și Poiana Între Vulcani. Străbatem acest mic platou și ajungem la o nouă porțiune mai abruptă care ne va scoate în final pe platoul superior al Masivului Vulcan, în zona unor puncte de belvedere spre nord și nord-est.

Urcarea de pe Platoul Mic spre platoul final.

În zilele senine de aici putem vedea Muntele Mare și Vf. Bihor, dar și alte vârfuri cunoscute ale Apusenilor precum: Vf. Poienița, Detunata Goală și Detunata Flocoasă, Vf. Gemenele dar Țara Moților din zona Abrudului și Roșia Montană. În apropiere putem vedea zona Pasului Buceș și cătunul Vâlcan.  

Belvederea de pe platou înspre nord și nord-est, cu Vf. Bihor în fundal.

Citește și Munții Bihor – început de iarnă pe acoperișul Apusenilor

Vedere spre Muntele Mare.

Citește și Muntele Mare – Turnul de veghe al Apusenilor

Vedere spre Metaliferi: Vf. Poienița, Vf. Geamăna și Vf. Detunata.

Vedere spre cătunul Vâlcan cu cele două variante de acces.

Din zona acestui punct de belvedere, situat la marginea de nord a platoului superior și a Vârfului Vulcan (1263m),  ne vom orienta spre sud, coborând ușor pe platoul carstic, mergând spre marginea sudică a abruptului. Poteca parcurge câteva poieni mici și zona împădurită dintre ele, face joncțiunea cu alte două marcaje Punct Roșu și Punct Galben, ajungând la belvederile de la marginea de sud a platoului, dinspre localitatea Buceș-Vulcan. De aici, peste culmile Metaliferilor se pot vedea spre sud culmile Meridionalilor, în special cele ale Retezatului.

Pe platoul Masivului Vulcan.

Câmpuri de lapiezuri și bolovănișuri  pe platoul Masivului Vulcan.

Pe platou cu atmosferă de iarnă. Foto: Marius Turc

Toamna cu zăpadă pe Masivul Vulcan. Foto: Marius Turc

Belvederile sudice ale Masivului Vulcan. Foto: Marius Turc

Vedere spre sud. Foto: Marius Turc

Vedere spre Munții Retezat. Foto: Marius Turc

Citește și Drumeție de toamnă în inima Retezatului

DN 74. Foto: Marius Turc

Când iarna atinge toamna. Foto: Marius Turc

Poteca continuă mai departe pe platou pe direcția generală  SV, străbate descendent o poiană și, după o porțiune mai abruptă prin pădure, iese la baza abruptului în zona unui izvor situat lângă un adăpost de animale. De aici cotește spre vest și, pe la baza abruptului sudic al Vulcanului, se întoarce spre drumul din Cătunul Vâlcan.

Lapiezuri cu adâncimea de peste un metru.

Atenția la detalii.

Culorile surprinzătoare ale fungilor.

De la belvedere se urmează marcajul Punct Albastru spre sud-vest. Foto: Marius Turc

Între toamnă și iarnă pe Masivul Vulcan. Foto: Marius Turc

Culorile toamnei sunt cele mai plăcute în drumețiile pe Vulcan.

Atmosfera aproape mistică a pădurii învăluită de ceață.

Opere de artă ale naturii.

Pe ulițele cătunului Vâlcan.

Gospodărie din cătunul Vâlcan.

Cu flori la portiță.

Masivul Vulcan învăluit de ceață.

Pitoreștile poieni de la baza abrupturilor.

Trasee marcate:

Bandă Roșie – Pasul Buceş-Vulcan - Muntele Găina Cruce.

Cruce Albastră – Baza abruptului Muntelui Vulcan - Poiana Între Vulcani (platoul mic).

 Punct Albastru – Circuitul Vârfului Vulcan.

Punct Roșu - Circuitul Mic al Muntelui Vulcan.

 Triunghi Galben – Circuitul Mare al Muntelui Vulcan.

Punct Galben - Poteca alpiniştilor (acces pe platoul Masivului Vulcan).

Belvederile sudice

Citește și Muntele Vulcan - străjerul falnic peste Munții Abrudului

Sperăm că ți-a plăcut acest articol și te îndeamnă să descoperi singur frumusețile Masivului Vulcan cu MN17 - Harta de drumeție a Munţilor BIHOR - PLATOUL PADIȘ