Padiș - drumeție printre doline și flori

Padiș – o lume complexă

Un platou împădurit, la peste 1000 m altitudine, plin de misterul lumii din adâncuri. Locuri de explorat, pe îndelete: Cetățile Ponorului, Cetățile Rădesei, Cheile Someșului Cald, Cheile Galbenei, Lumea Pierdută, Focul Viu, Avenul Borțig, Groapa Ruginoasă etc. Îți trebuie mai multe zile de explorare ca să începi să îi bănuiești complexitatea.

Peisaj tipic pentru Padiș, platouri carstice și culmi împădurite

Calcar si păduri, exocarst și endocarst, cuprinzând toate formele: chei, abrupturi, avene, doline, uvale, polii, galerii, peșteri cu ghețari, cascade, lacuri de suprafață și lacuri subterane, izbucuri, ponoare, sorburi, sifoane... . Complexitatea carstului din Padiș a determinat apariția unor noțiuni contradictorii, cum ar fi „izbucul ponor” (știut fiind faptul că un izbuc este un izvor carstic, o resurgență, iar un ponor are sensul opus, fiind locul unde apa se pierde in subteran, o insurgență) sau „izbuc subteran”, cu referire la locul din Peștera Cetățile Ponorului în care apele pierdute în sorburile din Poiana Ponor, ajung și se varsă în râul subteran.

Izbucul Ponor - limita dintre endocarst și exocarst

Ponorul Cetăților Ponorului, o altfel de limită dintre subteran și suprafață

Padiș – recorduri geografice

Dacă luăm în considerare „Munții Padiș-Scărișoara”, în aceștia se întâlnesc numeroase recorduri geografice: cel mai înalt portal de peșteră – cel de la Cetățile Ponorului; cel mai larg portal de peșteră – cel de la Coiba Mare; cel mai mare bloc subteran de gheață din România – cel din Peștera Ghețarului de la Scărișoara (unul dintre cele mai mari din lume); cel mai mare lac subteran permanent din România - „Minunea Mununii”, din Peştera Gheţarul de sub Zgurăşti; a doua cea mai adâncă peșteră din România – Peștera/Avenul V5 (Peștera din Fața Muncelului); cea mai voluminoasă sală de peșteră din România - sala Paul Matoș din Peștera V5; un, încă, neomologat pol al frigului – minus 39,6ºC; una dintre cele mai valoroase, frumoase și poprite peșteri din țară - Peştera Piatra Altarului;

Portalul Cetăților Ponorului - cel mai înalt din carstul românesc

Unitatea montană Padiș-Scărișoara

Reprezintă diviziunea nordică a Munților Bihor, fiind compusă din: Bazinul închis Padiș - Cetățile Ponorului, Cheile Someșului Cald – Poiana Vărășoaia - Poiana Cuciulata, Cheile Galbenei - Poiana sau Râtul Florilor, Izvorul sau Obârșia Văii Boga, iar spre sud sistemul carstic Gârda Seacă – Ocoale – Gârdișoara. Platoul carstic Padiș-Scărișoara este reprezentat de platforme carstice cu altitudini de 1100-1250 m și culmi calcaroase care urcă la peste 1 400 m. Prin altitudini, geomorfologie și litologie, platforma carstică Padiș-Scărișoara, se diferențiază clar de unitățile învecinate, formate din masivele înalte ale Munților Apuseni: Munții Bihor, Munții Vlădeasa și Muntele Mare. O altă trăsătură distinctă a acestor munți o reprezintă dezorganizarea hidrografiei, datorită captărilor subterane.

Citește și Munții Bihor - Apusenii la cel mai înalt nivel

Privire de ansamblu asupra Padișului de pe Vf. Biserica Moțului

Limitele:  limita nordică este formată de văile opuse ale Crișului Pietros și Someșului Cald, continuat cu sectorul superior al Văii Răchițele. Limita sudică este formată de văile opuse ale Crişului Băiţei spre vest şi Arieşului Mare spre est ( le desparte Şaua Vârtop - 1 140 m). Limita vestică este formată de Depresiunea Beiuşului. Limita estică urmează aliniamentul: Şaua Ursoaia - Valea Călineasa - Pârâul Bătrâna.

Limita de vest a Padișului, spre Depresiunea Beiuș și Munții Codru-Moma

Atracții ale Padișului

Deși are numeroase peșteri și avene, în Platoul Padiș nu există nici o cavitate subterană amenajată pentru turismul de masă.

Cetățile Ponorului – reprezintă Everestul speologiei românești. Intrarea în peșteră se face printr-un portal de 70 m înălțime și 30 m lățime, care se găsește în peretele vestic al dolinei 1, la rândul său de dimensiuni colosale ( 100 m diametru și 300 m adâncime). Galeria peșterii are o lungime cunoscută de 2000 m și este străbătută de unul dintre cele mai viguroase cursuri subterane din țară.

Cetățile Ponorului

Gura peșterii de la Cetățile Ponorului

Peșterile cu gheață - Avenul Borțig (al doilea din țară după cel de la Scărișoara), Ghețarul de la Barsa, Ghețarul Focul Viu.

Avenul Borțig

Cascada Evantai și Izbucul Galbenei – sunt două dintre atracțiile pentru care merită să vizitați Cheile Galbenei. Acest fenomen carstic de dimensiuni considerabile drenează apele care se pierd în Peștera Cetățile Ponorului.

Cascada Evantai, din Cheile Galbenei

Izbucul Galbenei

Poiana Ponor este una din puținele polii tipice din munții noștri, în care se regăsește un izbuc – Izbucul Ponor, un râu ce străbate poiana și la final un sorb, unde apele dispar în subteran, mai apoi ele regăsindu-se in Cetățile Ponorului. Primăvara, când se topesc zăpezile, iar sorbul nu poate prelua în totalitate apele rezultate, poiana este inundată, formându-se aici un lac temporar.

Primăvara în Poiana Ponor

Lumea Pierdută este denumirea potrivită pentru o lume misterioasă pierdută în subteran, formată din numeroase galerii active din Padiș. Avenul Gemănata și Avenul Negru, reprezintă două “porți de intrare” în subteranul frământat de ape.

Amfiteatrul Pietrele Boghii este unul dintre cele mai mari abrupturi ale Munţilor Bihorului și oferă turistului una dintre cele mai frumoase perspective din Padiș. Se deschide privirilor panorama spre Depresiunea Beiușului, spre Munții Codru-Moma și spre satul de vacanță Boga.

Abruptul de la Pietrele Boghii

Peștera Cetatea Rădesei se găsește în partea de nord a platoului carstic Padiș, în bazinul Someșului Cald. Fiind o peșteră activă, este străbătută de un mic afluent (Rădeasa) al Văii Feredeului, cea care și-a săpat în aval de Cetăți spectaculoasele, sălbaticele și, acum, inaccesibilele Chei ale Someșului Cald. Peștera, care se află la altitudinea de 1300 m, se prezintă sub forma unui tunel natural, drenat pe toată lungimea sa de Pârâul Rădesei și este amenajată cu lanțuri de acces. Are câteva ferestre naturale în tavan, cu rolul de luminatoare a galeriei cu o lungime de peste 200 m și o denivelare cca 35 m.

Din păcate împrejurimile Cetăților Rădesei au fost afectate de doborârile de copaci, provocate în urmă cu câțiva ani de furtuni, astfel încât totul pare dezolant în jur. Din același motiv circuitul Cheilor Someșului Cald a devenit inaccesibil în prezent.

Cetățile Rădesei

Drumeție: DJ763 – Peștera Șura Boghi - Cetățile Rădesei - Poiana Ponor – Poiana Glăvoi - DJ763

Drumeția descrisă în acest articol a cuprins trasee sau sectoare din traseele marcate cu următoarele semne:

Cruce Albastră - Complex turistic Padiş - sat Pietroasa;

Punct Roșu - Şesul Padiş - Peştera Şura Boghii;

Punct Roșu - Peştera Padiş - Vf. Piatra Boghii;

Punct Roșu - Circuitul Cetăţilor Rădesei;

Bandă Albastră - sat Gârda de Sus - Şaua Vărăşoaia;

Punct Albastru - Circuitul Cetăţilor Ponorului;

Punct Galben - Circuitul Văii Galbena;

Triunghi Roșu - Complex turistic Padiş - Cabana Cetăţile Ponorului;

Punct Albastru - Traseul de vizitare Izbucul Ponor;

Bandă Roșie - Şaua Vârtop - Şaua Vărăşoaia.

 

Indicator turistic din Padiș

Caseta tehnică

Punct de pornire/sosire: DJ763 Sudrigiu-Padiș-Doda Pilii, în locul unde această șosea traversează partea de nord a Uvalei Băileasa (1200 m altitudine); distanța: 21,6 km; diferența pozitivă de altitudine: 790 m; timp total: 8 ore; timp de mișcare efectivă: 5 ore;

DJ763 Sudrigiu-Padiș

DJ763 – Peștera Șura Boghi

Am părăsit șoseaua DJ763, urcând, printr-o poiană, spre nord, pe marcajul Cruce Albastră. Pe pajiștea din poiană întâlnim numeroase flori de primăvară, printre care spânz, brebenei, iar la liziera pădurii ghiocei, viorele, brândușe de primăvară și liliac sălbatic. Curând poteca intră în pădure, iar după aproximativ 300 m ajungem la joncțiunea cu marcajul Punct Roșu. Acesta îl vom urma în continuare până la Pietre Boghii. Poteca continuă prin pădure, iar de-a lungul său sunt instalate panouri informative tematice despre pădurea de conifere, pădurea de fag, animalele din Padiș, Amfiteatrul Boga etc. În aproximativ 20 de minute ajungem la o bifurcație cu traseul spre Poiana Vărășoaia, situat la vest de Vf. Piatra Boghii (1436 m). Continuăm pe Punct Roșu și în 3 minute ajungem la Pietrele Boghii, într-un punct de observație situat deasupra Amfiteatrului Boga. La baza peretelui pe care stăm se află Peștera Șura Boghii, la care vom coborî în 5-10 minute. Din acest punct putem vedea spre vest Satul de vacanță Boga, iar mai departe Depresiunea Beiușului și Munții Codru-Moma. Spre nord se vede versantul abrupt al Vârfului Cârligatele. Din acest punct urmăm indicația unei săgeți turistice și ghidajul punctului roșu, spre nord, în coborâre domoală la început, iar apoi abruptă, spre Peștera Șura Boghii.

Spre Uvala Bălileasa

Spânz pe poteca spre Pietrele Boghii

Ghiocei pe poteca spre Pietrele Boghii

Panouri tematice pe poteca spre Pietrele Boghii

Satul de vacanță Boga, văzut de la Pietrele Boghii

Cheile Văii Boga

Vf. Cornu Munților și Vf. Cârligatele, fac parte din Munții Vlădeasa

Citește și Masivul Vlădeasa – bastionul nordic al Apusenilor

Pereți abrupți la  Pietrele Boghii

Coborârea spre Peștera Șura Boghii

Intrarea în Peștera Șura Boghii

Galeria de la Peștera Șura Boghii

Galerie la Peștera Șura Boghii

Portalul triunghiular de la Peștera Șura Boghii

Peștera Șura Boghii – Poiana Vărășoaia

Am revenit de la peșteră până la punctul de bifurcație spre Poiana Vărășoaia. Marcajul pe care îl urmăm până în poiană este Punct Roșu, dar vopsit atipic, punct roșu în cerc roșu, ca o țintă. Ținta noastră merge prin pădure, paralel cu abruptul de la Amfiteatrul Boga, cu puncte de belvedere din loc în loc. Există panouri de avertizare, care ne îndeamnă să nu ne aplecăm peste marginea abruptului, existând pericolul căderii în gol. După aproximativ 800-900 m ajungem în Poiana Vărășoaia. După aproximativ 900 m de la punctul de bifurcație, părăsim marcajul „țintă” Punct Roșu și traversăm Poiana Vărășoaia spre est, până pe malul Lacului Vărășoaia

Poteca Punct Roșu urmează îndeaproape marginea abruptului

Panou de avertizare

Poteca de la Pietrele Boghii spre Poiana Vărășoaia

Poiana Vărășoaia

Brândușe în Poiana Vărășoaia

Poiana Vărășoaia – Cetățile Rădesei

În acest loc și intrăm pe noul marcaj, tot Punct Roșu –  Circuitul Cetăţile Rădesei. Îl vom urma spre nord, trecând prin Șaua Vărășoaia până la un punct de bifurcație. De aici vom continua în continuare marcajul Punct Roșu, lăsând Banda Roșie, care cotește la stânga, spre Stâna de Vale, peste Culmea Cârligatele. După 20 de minute de la această bifurcație ajungem la Cetățile Rădesei, unde coborâm cu atenție porțiunile abrupte amenajate cu lanțuri.

Lacul Vărășoaia

Vf. Piatra Boghii (1436 m) văzut de la Lacul Vărășoaia

Pasul Vărășoaia - 1342 m

Spre Culmea Cârligatele - Piatra Grăitoare, din Șaua Vărășoaia

Citește și Culmea Cârligate - bastionul sudic al munților Vlădeasa

Din Șaua Vărășoaia spre sud. În depărtare Vf. Bihor

Citește și Munții Bihorului între Arieșul Mic și Arieșul Mare

Citește și Drumeție de iarnă în Bihorul nordic

Vf. Bihor văzut din Șaua Vărășoaia

Citește și La pas prin poienile Bihorului nordic

Citește și Munții Bihor – început de iarnă pe acoperișul Apusenilor

Vf. Vărășoaia - 1461 m

Spre Cetățile Rădesei

Coborârea spre firul Rădesei

Coborârea spre Cetățile Rădesei este amenajată cu lanțuri

Portalul de la Cetățile Rădesei

Cetățile Rădesei

Cetățile Rădesei

Cetățile Rădesei – Complexul Turistic Padiș

De la Cetățile Rădesei urmăm înapoi marcajul Punct Roșu spre Cabana Vărășoaia. De la cabană continuăm spre sud-est, ghidați la început de traseul comun al marcajelor Bandă Albastră și Bandă Roșie, iar apoi doar pe Bandă Albastră. Poteca merge prin pădure, dar printr-o zonă afectată de numeroase căzături și coboară la Complexul Turistic Padiș, pe DJ763. Urmăm șoseaua spre stânga aproximativ 200 m și o părăsim din nou pentru a intra, la dreapta, spre Poiana Ponor.

Cetățile Rădesei spre amonte

Lacul Vărășoaia

Cabana Vărășoaia

Brândușe în Poiana Vărășoaia

Lușcuțe sau ghiocei bogați în Poiana Vărășoaia

Spre Complexul turistic Padiș, cu Vf. Biserica Moțului în fundal

Complexul Turistic Padiș – Poiana Ponor

De la Complexul Turistic Padiș spre Poiana Ponor urmăm traseul comun al marcajelor Punct Albastru, Punct Galben și Triunghi Roșu. La început drumul este accesibil auto, printre case și colibe de-a lungul Văii Gârjoaba. Acolo unde aceasta dispare în subteran se intră pe o potecă, care străbate la început poieni și sectoare de pădure. Pe ultima parte de aproximativ 1,5 km poteca străbate doar pădure de conifere și de amestec, coborând spre Poiana Ponor. Chiar înainte de a intra în Poiana Ponor și de a trece puntea peste apa Ponorului, se face o potecă spre dreapta (250 m) care merge până la Izbucul Ponor (marcaj Punct Albastru).

Căsuțe abandonate la Complexul turistic Padiș

Marcajele de la Complexul turistic Padiș spre sud

Brândușe pe Valea Gârjoaba

Uvala Răchita

Marcaje din Poiana Rotundă spre Poiana Ponor

Înainte de punte se face poteca de 5-10 min spre Izbucul Ponor

Izbucul Ponor aduce la zi apele pierdute în ponoarele de la nord

Izbucul Ponor

Intrarea în Poiana Ponor, dinspre Complexul turistic Padiș

Râul Ponor în Poiana Ponor

Poiana Ponor

Poiana Ponor – Poiana Glăvoi

Din Poiana Ponor se poate continua spre vest, pe o potecă nemarcată dar vizibilă și intens circulată de turiști spre Poiana Glăvoi, în 10-15 minute.

Poteca dintre Poiana Ponor și Poiana Glăvoi

Poiana Glăvoi

Cantonul Glăvoi

Nomad Library în Poiana Glăvoi

Loc de luat o gustare și de băut o răcoritoare din Poiana Glăvoi

Poiana Glăvoi sau La Grajduri

Poiana Glăvoi

Poiana Glăvoi - DJ763

Din Poiana Glăvoi urmăm spre nord, pe La Grajduri, marcajul Bandă Roșie spre Uvala Băileasa și, în mai puțin de o oră, ajungem din nou la DJ763, acolo de unde am pornit.

Drumul dintre Poiana Glăvoi și Uvala Bălileasa

Uvala Bălileasa văzută dinspre DJ763

Sperăm că ți-a plăcut acest articol și te îndeamnă să descoperi singur frumusețea misterioasă a Padișului cu Munților Bihor cu MN17 - Harta de drumeție a Munţilor BIHOR - PLATOUL PADIȘ

Citește și Spre Cucurbăta Mică – vârful spectaculos cu eoliene

Redactare, format și fotografii: Daniel Morar.