Vârful Toaca și Cascada Duruitoarea – minunile Ceahlăului
Acest traseu cuprinde cele mai frumoase priveliști și locuri care pot fi văzute în Munții Ceahlău.
Pornirea se face din stațiunea Durău și, după ce se achită taxa de vizitare a parcului național, pornim pe marcaj Bandă Roșie printr-o pădure de vis.
Arbori groși și înalți ne înconjoară, iar noi navigăm printre rădăcinile acestora răsărite din potecă.
Acest traseu e lung, obositor, dar foarte spectaculos!
Pe măsură ce ne apropiem de Cabana Fântânele, primul obiectiv de pe traseu, ceața se lasă în pădurea deasă și crează senzația de mister, de necunoscut printre trunchiurile copacilor înalți.
La Cabana Fântânele ajungem într-o oră și e un loc de unde te poți aproviziona cu apă sau unde te poți caza.
Continuăm urcarea susținută pentru că, să nu uităm, avem de acoperit o diferență de nivel de +1000 metri.
Totuși răcoarea dimineții prin pădurea aceasta deasă și ceața care ne învăluie face ca efortul să fie mai ușor.
După încă o oră de urcat ieșim din pădure pentru scurt timp și ajungem într-o poiană de unde avem priveliști deosebite cu plafonul de nori sub noi.
Mai rar să prinzi o astfel mare de nori în plină vară însă iată că am avut puțin noroc și Ceahlăul ne-a mai dezvăluit încă o latură a frumuseții sale.
Reintrăm în pădure și după încă o bucată de urcuș susținut ieșim în sfârșit în golul alpin, întâmpinați fiind de marea de jnepeni.
Primul punct interesat este Stânca Panaghia, o stâncă golașă ce se înalță semeț în fața noastră la ieșirea din pădure.
Apoi urmează „autostrada” spre Vârful Toaca (1904 m) care acum chiar a deverit autostrada fiindcă începând cu anul 2018 s-a reconstruit scara spre vârf. Da, există o scară spre vârf!
De data asta de pe vârf n-am mai văzut Lacul Bicaz, în schimb am avut parte de o mare de nori albi și pufoși în toate direcțiile.
După ce am coborât de pe Vf. Toaca ne-am îndreptat spre Cabana Dochia unde am ajuns în cam 30 de minute.
La cabană am făcut o pauză mai lungă - am comandat de mâncare și ne-am relaxat pe terasa cu vedere spre stațiunea Izvorul Muntelui.
De la Cabana Dochia continuăm spre Stațiunea Durău via Cascada Duruitoarea urmând traseul marcat cu Cruce Roșie.
Mai întâi pe curbă de nivel, lejer prin jnepeni după care virăm la dreapta și începem o coborâre mai suținută până intrăm din nou în pădure.
Totuși înainte de a părăsi golul alpin mai privim încă o dată din depărtare acest vârf cu formă unică în munții României, sub formă de piramidă, Vârful Toaca (1904 m).
Poteca se strecoară printre stânci, vâlcele și rădăcini de copaci.
Dăm de o coborâre mai abruptă chiar înainte să ajungem la cascadă.
Nu-i tocmai cel mai plăcut lucru să faci o astfel de coborâre după atâte aore de traseu.
Totuși efortul ne este răsplătit odată cu ajungerea la Cascada Duruitoarea.
Căderea de apă are 25 m înălțime și este întreruptă de un prag care împarte cascadă în partea superioară înaltă de 20 m și partea inferioară înaltă de 5 m.
E foarte zgomotoasă și foarte frumoasă!
SFAT: Dacă nu vrei să faci tot acest circuit poți ajunge la cascadă din stațiunea Durău urmând marcajul Cruce Roșie și ajungi la ea într-o oră!
Ei bine am stat aici cel puțin jumătate de oră în special pentru a admira această frumusețe de cascadă.
Încântați de acest traseu care ne-a purta prin niște locuri cu panorame extraordinare și în locuri deosebit de frumoase ne îndreptăm spre stațiunea Durău.
Ajungem acolo într-o oră și jumătate și traseul devine mult mai domol și mai relaxant.
Articol de Amazing Romania. Citește și articolul original.