Inconștiența de pe traseele de Via Ferrata

Română

          Începe sezonul, iar pe la noi se manifestă un interes crescut pentru traseele de Via Ferrata.

 

 

     

     Ca bătrân “lup de… munte”, aș vrea să semnalez un lucru (și consecințele ce decurg de aici). Dacă la alpinism (și la escaladă), factorul de cădere este (fizic realizabil) cel mult 2, la via ferrata e muuult mai mare (am găsit articole ce menționează factor 10 –zece-!!!). DECI, MULT MAI PERICULOS !!! Ce este acest factor de cădere, nu e așa greu de înțeles (am mai scris despre el). Pe scurt, acest factor exprimă ȘOCUL preluat de echipament și de cățărător la oprirea unei căderi (în mod elastic). Regulile de montare a asigurărilor în cățărarea pe stâncă cer că acestea să fie astfel dispuse încât să nu se depășească factor 1 (UNU). La factor 1, șocul resimțit de corpul uman este de aproximativ echivalent cu 800 (opt sute) kg. Peste această limită pot apărea leziunile interne (rupturi de splină, de ficat, de oase)… Faceți o banală regulă de 3 simplă și vedeți ce obțineți la factor 10 (e un calcul aproximativ, dar veți realiza faptul că “vă jucați” cu câteva TONE !!!).
          Cum limităm acest șoc la via ferrata ? Prin ABSORBITORUL DE ȘOC (“amortizorul”) montat ca un airbeg între ham și cablul de asigurare. Acesta SE ALUNGEȘTE (unele constructii chiar 4 m !). Cu cât se alungește mai mult, cu atât șocul este mai mic. Exact ca diferența de a sări de la etaj pe beton sau într-o plasă elastică (cu cât plasa e mai elastică, cu atât aterizarea e mai ușoară).
          Să revenim. Am urmărit și statisticile accidentelor de via ferrata din Italia, Austria, Germania, Franța, Elveția (câte am găsit).

 

Cauza nr.1 : LONJELE DE ASIGURARE
Cauza nr.2 : CARABINIERELE DE PE CABLU
Cauza nr.3 : NEPURTAREA CĂȘTII (cazul ăsta nu-l mai detaliem)

 

Să le luăm pe rând :
1. LONJELE ; aici avem două subcazuri :
a. Lonje simple fără amortizor
Șocul este atât de mare încât buclă de chingă se retează instant, așa cum puteți vedea în filmulețul https://www.youtube.com/watch?v=Z7Y2WgtnemY
b. Lonje vechi refolosite
Tot în filmul de mai sus puteți observă că amortizorul (că și airbegul) este de UNICĂ FOLOSINȚĂ! dar, în statistică accidentelor s-a constatat că unii le-au refolosit prin tot felul de improvizații (și au plătit)

 

2. CARABINIERELE : și aici avem două subcazuri :
a. Carabiniere uzate
Prin frecarea de cablu de oțel (mai ales dacă riscați să vă dați cu ele -FĂRĂ SCRIPETE- și pe tiroliană) suportă reduceri de secțiune periculoase ( reducând rezistența acestora la șoc)
b. Carabiniere periculos (nepermis) solicitate
În orice prospect de carabinieră scrie clar că solicitarea acestora trebuie să fie doar pe axa longitudinală, și, NU se acceptă nici o îndoire/curbare a corpului carabinierei. (Carabinierele, fiind forjate în matriță, au o structură cristalină care le face “casante” la o astfel de solicitare).

 

          Ce putem concluziona ?
Nu am întâlnit în statistici probleme cu hamul sau cu conexiunea lonjelor la ham (deși e vorba de același șoc). Deasemenea nu sunt menționate cazuri de deteriorare a traseului (rupere de cablu sau de….ANCORE)…probabil se mai ȘI întrețîn periodic traseele (dar eu zic că aceste elemente suntclar SUPRADIMENSIONATE supra-acoperitor). Am văzut mulți inconștienți mergând doar cu 2 lonje (fără amortizor). Sper să se uite la filmuleț… MAI BINE MERGEȚI FĂRĂ NIMIC ! (cărați inutil “materialul”). Sau dacă tot sunteți puși pe prostii, NU ASIGURAȚI ÎN CABLU!!! … asigurați ÎN TREPTE!!! treaptă cu treaptă (la noi treptele sunt suficient de dese !). Factorul de cădere scade foarte, foarte mult (adică, faceți o prostie mai mică…). Măcar ghizii de via ferata să aibă echipament de salvare pentru scoatere din puncte dificile (sau după cădere!!!)… însă mă tem că…. (și să existe o procedură de salvare însușită !). Iar solitarii (cu scaun la cap) să aibă la ei echipament DE REZERVĂ!....altfel ce fac după cădere ? pentru că lonjele nu se pot reutiliza pentru a ieși din traseu!!!
Nu folosiți carabinierele de via ferrata pentru tiroliene! Examinați periodic starea lor.
          Traseele la noi sunt în general destul de scurte. Astfel că distanța între ancore poate fi redusă aproape ca la escaladă, la 2 – 2,5 m (față de 4-5 m cât se uzitează)…. șocul căderii scade ceva, PLUUUS… aranjarea cablului pe perete permite găsirea de soluții FRACȚIONATE mai bune, care să evite solicitarea periculoasă a carabinierelor de pe cablu. (Mai există și dispozitive ajutătoare, tehnici suplimentare… alte artificii de amenajator de trasee – fracționarea verticalelor lungi de ex.-). În pereții noștrii (mai mici și mai frământati) aceste soluții nu sunt dificil de aplicat și sunt eficiente. Dar, mai ales , un picuț de “cugetare” (vorba ardeleanului).

 

Articol de Adrian Pauta.

 

CG's picture

Foarte interesant articolul d-lui Pauta Adrian! Toti cei ce au de gand sa se aventureze pe un traseu "securizat" de via-ferrata, ar fi bine sa-l citeasca!

o_pop's picture

Foarte utile informațiile.